via Cotidianul.
De obicei, la prima ora fac revista presei pe net. Cum se poate presupune ca cineva ar fi in stare sa aleaga un figurant ca Vanghelie la primaria Bucurestiului cand el se exprima in halul asta ( ma rog, asistenta lui …)
PS: daca simtiti ca va mananca tastatura si vreti sa lasati un comentariu, vizitati va rog inainte de aceasta politica de comentarii a blogului. S-ar putea sa va fie de folos avand in vedere ce imi vine mie sa comentez 
Azi la scoala am avut o discutie foarte interesanta ( printre putinele…) despre comunism si capitalism, in care profesorul incerca sa ne ‘converteasca’ la ce-a de-a doua doctrina. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut formatul. Cu toate acestea, nu am fost in totalitate de acord cu ideile profesorului. Eu cred ca cele doua ideologii se atrag in fila una pe cealalta
Spre deosebire de el , cred ca fie ca ne place fie ca nu, capitalismul atrage in final aparitia socialismului si invers. Sa luam un exemplu: presupunem ca maine ar aparea pe harta un nou stat, ai carei locuitori nu au mai fost cetatenii altei republici pana atunci. Acest stat imaginar ar avea propriul guvern, unul 100% capitalist, care va implementa deci politici capitaliste si deci vor aparea antreprenorii. Conform principiului lui Paretto, 20% dintre companiile dintr-un anumit domeniu ( sa il luam pe cel bancar) vor realiza 80% din profitul din sectorul bancar, in vreme ce 80% dintre cele ramase vor imparti restul de 20%. Daca aceast principiu este aplicat consecutiv timp de mai multi ani, se va ajunge la o situatie de oligopol sau chiar monopol ( chiar daca nu vom avea mereu aceleasi firme in ‘top20%’), cee ce va atrage obligatoriu masuri din partea guvernului, care va fi obligat sa intrevina la presiunea sindicatelor muncitorilor din celelalte banci care nu inregisttreaza profituri consistente, de multe ori tocmai lipsei de productivitate, adica au prea multi angajati, CARE AU DREPT DE VOT, deci guvernul va fi interesat in a obtine voturile lor pentru a se mentine la putere. Deja avem o presiune socialista, pentru ca MULTIMEA VA FI MEREU DE STANGA. Cu timpul, guvernul va avea doua optiuni: fie sa ramana pe linia capitalista si sa riste ‘debarcarea’, fie sa treaca la populism sau chiar socialism ( care in acceptiunea mea e acelasi lucru pentru ca in final nu poti impaca capra si varza). Iata deci o scurta exemplificare a ciclicitatii orientarii politice intr-un stat de drept.
Astept orice comentarii si voi raspunde cat de repede pot. Obiectiile fondate sunt mereu binevenite
Damn! Nu stiu ce se intampla cu mine lately, dar imi e tot mai dor de verile petrecute in NYC. De multe ori stau pe Flickr sau Ringo, dau un search, si ma uita la toate pozele care au fost facute in zona in care munceam sau unde locuiam. Nu o sa uit niciodata ziua in care am facut o ‘excursie’ pana pe Wall Street, si doar cine a fost in strainatate sti senzatia aceea care o ai atunci cand vezi in fata ochilor anumite locuri sau cladiri pe care inainte le vedeai doar in filme sau la stiri.
I really miss NY. Credca m-am adaptat acolo mult mai usor intr-o colectivitate decat in Romania. Oamenii sunt mult mai prietenosi, iar fetele nu sunt asa de ‘intzepate’ ca la noi. Chiar daca sunt mul mai pretentiosi, americanii te fac sa te simti ‘ca acasa’ iar pentru mine ‘acasa’ nu inseamna miros de sarmale sau mici, ci un loc unde sa nu fii doar un apendice pe care il ignora cu totii…
PS: ca sa nu uit fotografia de mai sus e de pe Flickr. Nu eu am facut-o. Cladirea care se vede in dreapta este parte din WFC, iar la una dintre mesele din interior imi luam eu pranzul in fiecare zi.
Damn, I really miss that place…
Un subiect care ma pasioneaza de ceva vreme incoace este psihologia traderului, sau a tradingului, cum vreti sa o luati. Mi se pare ca daca reusesti sa intelegi asta succesul este garantat in mare masura, avand in vedere faptul ca mai ales in pietele futures, unde leverage-ul te poate face print sau cersetor, reactiile emotionale pot avea consecinte dezastruoase pentru unii traderi, care de multe ori nu rezista pierderilor si vand prea devreme…
Cle mai bun exemplu ar fi piata FX, unde din cauza marjei de doar 1% necesara se poate specula continuu, insa consider ca ar fi destul de greu sa imi dau seama care ar fi punctele bune de iesire si intrare, in conditiile in care - si cred ca acest lucru se poate dovedi chiar si statistic - cu cat tranzactionezi mai mult cu atat ai sanse mai mari de a face un procentaj mai mare de tranzactii gresite. Daca doriti, as asemana acest fapt cu viteza de rulare a unei masini. Cu cat mergi mai repede, cu atat ai sanse mai mari sa faci accident. Si sansele de a face accident cresc de asemenea proportional, sau poate chiar geometric cu gradul tau de necunoastere. Vorbind la figurat, a te apuca sa speculezi futures fara sa poti stapani inainte de toate spot-ul e ca si cum ai lasa un ferarri pe mana unui adolescent care are probleme in a stapani un Logan
Mereu mi-a placut sa fiu independent, sa nu imi spuna nimeni ce sa fac, cum sa ma tund, sau cum sa ma imbrac. Daca vreti, ma consider un antreprenor, o persoana care isi ia viata in propriile maini si care nu regreta nimic din ceea ce face indiferent de consecinte. Nu cred ca trebuie sa te simti rusinat pentru ceva ce ai facut, insa regretul e acceptabil. Mai si gresesc…
Am invatat sa ii inteleg si pe cei care nu sunt ca mine si sa ii respect. De asemenea, am inteles ca pentru a avea succes in viata trebuie sa muncesti mai mult decat ceilalti. Nu voi uita niciodata ce a spus decanul meu: ‘ca sa fii un pescar profesionist trebuie sa cunosti pestele mai bine decat se cunoaste el insusi’.
Voi continua sa fiu un rebel, sa fac ceea ce vreau, si mai ales , sa tin cu echipa mea preferata : RAPID
Chestia asta imi trece tot mai mult prin cap in ultimul timp. Mi se pare ca oamenii il vad pe Dumnezeu tot mai mult ca pe un drog la care apeleaza doar atunci cand au probleme, pentru ca sa li se para viata mai usoara. Ti-a murit cineva drag? No problem. Roaga-te si dupa aceea te vei simti mult mai bine. Rugaciunea iti da de multe ori starea aceea ce liniste interioara, insa de cele mai multe ori e doar ceva temporar. Si asta pentru ca nu credem cu adevarat.
Let’s cut the crap. Marea majoritate a oamenilor nu sunt crestini, ci niste legume existentiale, care se folosesc de Dumnezeu la fel cum se folosesc de orice altceva sau altcineva pentru a isi satisface o nevoie fireasca: aceea de liniste.
Personal, nu am fost niciodata o persoana extrem de religioasa. Cred in Dumnezeu, dar nu apelez la el doar atunci cand am probleme, desi tendinta exista. Important e sa stii sa o infranezi
Ceea ce am scris in primul paragraf este doar un exemplu. Vor fi, bineinteles, si orbi care sa spuna ca e normal ca Dumnezeu sa fie un drog, pentru ca ei sunt dependenti de el. Nu dau doi lei pe opiniiile lor demne de telenovele ieftine.
Mai exista inca multe altele. Ca sa facem insa povestea lunga scurta, concluzia e una singura: In final, crestinul adevarat este un om rational, nicidecum un fletz care umbla legat la ochi in cautarea luminii
Buna. Pentru cei care doriti sa aflati mai multe despre mine, click aici.
Sa trecem la lucruri serioase Sunt genul de om care spune lucrurile in fata, fara sa se complexeze prea mult pe chestia asta. Marea majoritate a postarilor mele sunt in timp ce stau in fata ecranelor de Bursa sau Forex, deci sunt spontane. Am mai pus pe aici ceva muzica si niste foto. Sper sa va placa.
Inca ceva… Nu scriu despre Bursa pe acest blog, si nici nu fac recomandari de investitii. Cu toate acestea, daca intrati pe jurnaldespeculator pe blogspot veti vedea ca e tot domeniul meu, dar cel putin pentru moment este pus pe privat 
|
